Și iarăși plouă afară și ceva-mi spune că am mai văzut asta odată. Că acest episod se repetă la infinit și că însuși viața noastră e o înșiruire de momente, unele bune,altele rele, care odată cu timpul vor dispărea (sau nu) din mintea și sufletul nostru. Și odată cu ele, unii oameni vor pleca definitiv din viața noastră, fără să dea măcar un motiv concret. Într-o bună zi, vor ieși din viața noastră fără măcar să ne spună ”Adio” , sau să ne mintă spunându-ne că se vor întoarce mai târziu. Fără să o mai facă vreodată. Și asta poate pentru că e mult mai ușor să ieși din viața cuiva dintr-o dată, și nu încetul cu încetul.
Luând-o ușor, riști să te rănești și pe tine, încercând să-l rănești pe celălalt. Este o durere neclasată, și totuși reală, care ne atinge sufletul și poate ne afectează rutina. Căci acea persoană poate fi aceea cu care obișnuiai să vorbești când te trezeai, care obișnuia să-ți trimită mesaje de ”noapte bună”, să aibă grijă de tine și să te facă să uiți de problemele zilnice pentru o scurtă perioadă de timp. Poate este aceea căreia îi pasa de tine cel mai mult, sau cea pe care o iubeai neîncetat, spunându-ți cu o bucurie nepermisă că va rămâne lângă tine pentru tot restul vieții.
Și așa realizezi că acea bucurie se transformă încet, încet în amărăciune și că persoana aceea se distanțează din ce în ce mai mult, lăsându-te în spate, abandonat, cu mii de întrebări care-ți fulgeră mintea. Și tu, firav, îți spui că pleacă să se plimbe doar,și că se va întoarce într-un timp scurt, și va continua cu acele mesaje care-ți mângâiau retina. Și,la fel de încet dar de data nu atât de neștiutor, începi să-ți dai seama : ai rămas doar tu,și o iei de la început.
Atât.
melodia zilei :)
