Throwback to when I loved you

Iar e 1 noaptea iar eu 

Am un gol abisal în stomac

Format din speranțe și regrete 

Spune-mi ce-ar trebui să fac

Pune-ți ochii pe cerul făr' de stele

Luminează-l precum becul ce-l aprind

Doamne, ce n-aș da să fac artă cu degetele mele

Pe pielea-ți delicată, umanoid divin

Și vântu-mi bate-n geam, vibrație ciudată

Pe ritmul vocii tale, geamul stă să se spargă

E noapte și e frig, liniște morbidă

Afară nu-i nimic, cine-o fi de vină?

Poeme fără rimă, existență absurdă

De-ar fi să plec acum, și moarte-ar fi mai blândă

 Căci până și frumusețea e tristețe,

O tristețe adâncă. 

36 de grade si 2,5L

1.
36 de grade si 2,5L
de băutură ce seamănă cu apa dar
nu e
apă colorată ce creează confuzii
și te face să iubești pe cine
nu vrei

2.
a mai trecut o seară în care am băut
m-am amețit în brațele cui nu trebuia
dar cine sunt eu să mă judec pe mine
sunt autorul din viața mea

3.

aceleași persoane
oameni pe care nu-i cunoști dar îi știi
tipul cu nume de zeu și păr lung în coadă
tipa care mereu îți cere țigări pe un 1 leu
mai sunt și eu cu nume de capitală
fiecare bea bere la același preț

4.
36 de grade aici și atunci și acum
ne topim pe borduri și
scări de bloc distruse de timp
dar în ochii noștri se naște răsăritul
o lume mai bună și un
pahar plin

5.
niște pseudo-artiști cu chitara în mână
o țigară-n cealaltă și o carte-n fundal
mirosul de bere caldă și ieftină ne inundă
de-ar fi să murim
am muri fără bani

6.
vârste fragede și organe distruse
continuăm totuși să sperăm
suntem viitorul lumii noastre mute
ce-ar fi să urlăm toti ca apoi
să plecăm.


melodia zilei

Ora 12 dimineața

Ora 12 dimineața

Sau seara, nu știu niciodată

Lumini difuze

Copaci cu mai multă viață decât noi

Gust amar de aceeași țigară

Care mă face să cred că nu exist.

Ne iubim în modul nostru pasiv-agresiv

Viața trece pe lângă noi și poate că

Ne-a fost dat să murim aici

Sub cerul fără de stele, sau poate că-s

Dar sunt nori și ceață iar

Eu iar nu mai știu cine sunt.

E o problemă a existenței umane

Să te pierzi în gânduri

Și sentimente și fum de țigară

Să te pierzi în întunericul atât de luminat

De ceva ce nu văd, o fi o altă lumină neclară.

Suntem vulnerabili ca furnicile

Sub pantofii a mii de trecători

Care fug spre un viitor neînțeles

De fapt, să fie oare viitor?

E haos afară, și înăuntru 

Și pretutindeni, dar ne prefacem

Că așa gustăm viața

Fără să spunem cu alte cuvinte

Că are gust de praf, de moarte

De timp pierdut și de absența

De dumnezeu știe ce lucru 

Fără de sens.

Poate amintirea a ceva ce n-am trăit

Mă face să scriu cuvinte amestecate

Care n-au sens pentru nimeni și

Nici pentru mine și totuși continui să scriu

Ceva ce n-am știut niciodată.

Caut neîncetat răspunsuri 

La ceva ce n-am întrebat niciodată

Și mă aștept să le găsesc poate

În cana cu cafea rece de azi-dimineață.

Am așteptat să-mi mărturisești

Ceva ce doar eu știu, simt și trăiesc

M-am dezbrăcat pe-o melodie al cărei

Titlu nu-l știu

Și acum îmi e frig și mor totodată.

Aș putea continua asta la nesfârșit

Pixul abia început, lumina

Pupila dilatată

Dar e 12 dimineața

Sau seara, niciodată nu știu

Iar eu sunt mai singură ca niciodată.


melodia zilei

2015 și bureți

Iată că a venit și 2015, un nou an care ne rezervă tuturor noi experiente pe care le vom numi amintiri în 2016.

Ați încercat vreodată să vă opriți mintea? Să încercați să găsiți o modalitate prin care să vă opriți din gândit măcar pentru câteva minute, ca să, cine știe, vă lăsați creierul să se odihnească? Ați ajuns la concluzia că e imposibil?

Aș putea reprezenta omul ca fiind un burete: absoarbe toate informațiile, le selectează, cea mai mare parte o scurge și păstrează doar ceea ce este necesar; minimul informațiilor absorbite: informații care vor dispărea la rândul lor, uscate de timp.

Personal, nu am reușit să mă opresc din gândit, și nici să scurg informațiile neimportante: le-am păstrat pe toate, le-am analizat, unele m-au făcut să mă îngrijorez, altele să mă bucur, altele să mă întristez, dar toate au avut o anumită importanță și toate au contribuit la "bunăstarea buretelui."

 Și așa am ajuns la concluzia că toate informațiile acelea, aparent neimportante, trebuie totuși păstrate undeva, indiferent că-s folositoare sau nu: căci ele ne fac să fim noi. 

Nu știu exact de ce scriu despre mintea umană, și despre asemănarea ei cu bureții.Probabil face parte din informațiile aparent neimportante.

Atât.

melodia zilei