Iar e 1 noaptea iar eu
Am un gol abisal în stomac
Format din speranțe și regrete
Spune-mi ce-ar trebui să fac
Pune-ți ochii pe cerul făr' de stele
Luminează-l precum becul ce-l aprind
Doamne, ce n-aș da să fac artă cu degetele mele
Pe pielea-ți delicată, umanoid divin
Și vântu-mi bate-n geam, vibrație ciudată
Pe ritmul vocii tale, geamul stă să se spargă
E noapte și e frig, liniște morbidă
Afară nu-i nimic, cine-o fi de vină?
Poeme fără rimă, existență absurdă
De-ar fi să plec acum, și moarte-ar fi mai blândă
Căci până și frumusețea e tristețe,
O tristețe adâncă.
