Dacă ce spunea Pasolini, cum că
Sufletul nu mai crește
E adevărat
Atunci ia-mi sufletul și pune-l intr-o cutie
Bagă-l în pământ
Și așteaptă un miracol
Restul infim de speranță care
Mi-a rămas
Cântă cântecul unui suflet
Înecat
Și de valuri tras
Iubirea-mi trepidează și-n geam
Se zbat fantomele unei existențe
Urlă înăuntru și afară
Și în tot universul
Mi-am pus mâinile în cap și
Capul în mâini și totuși
Ceva-mi spune că nu exist
Că nu exiști
Nu mă simt om și
Mă descompun
Realitatea se deformează
Aspectul său abstract e
Înfricoșător
Dar ce mă sperie mai mult
Este
Angoasa că nu mai vii
Explozie de sentimente
Dacă așa îi zice sau
O fulminație de stele
Te rog să-ți pui o dorință
Când
O să cad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu