P.S: m-am îndrăgostit

Așa cum o spune și titlul, m-am îndrăgostit. Și e nasol. Nu îmi place acest sentiment de iubire, care în 99% din cazuri nu e reciproc. Și e cazul și acum. Nu pot să zic că mă miră faptul că nu e reciproc, pentru că atunci când duci o viață ca a mea, cu o față ca a mea și un caracter ca al meu, te obișnuiești.
 Dar nu asta e problema.
Problema e că în loc să ies din micuța strânsoare a iubirei, o las să strângă mai tare. Și atunci când o lași să te strângă mai tare, automat e mult mai greu să scapi. O fi iubire măcar? Dacă e altceva, aparent asemănător cu iubirea, dar cu gânduri mult mai agresive? Sincer, nu aș vrea să fie varianta asta. Sună atât de oribil, să fii torturat de propriile-ți sentimente. Dar asta se întâmplă. Ești, ai fost și vei fii torturat de sentimentele tale. Trebuie să știi cum să le stăpânești, și acest lucru e mult mai greu decât pare. Mai ales când vorbim de iubire. Nu tu alegi pe cine iubești, din nefericire. Creierul alege pentru tine. Da,creierul. El face comenzile. El îți zice cât de mult îți place de băiatul/fata respectivă. La ce stadiu vrei să ajungi cu acea persoană. Tot. O ia razna și el. Nu își dă seama de greșelile pe care le face decât după ce le face, și atunci își dă seama că e mult prea târziu ca să mai schimbe ceva. A picat în plasă. Ca muștele în pânzele de păianjeni. Nu își dau seama de pericol decât atunci când le bate la ușă. După ce deschid ușa.

”“There is never a time or place for true love. It happens accidentally, in a heartbeat, in a single flashing, throbbing moment.” 
― Sarah Dessen, The Truth About Forever”

Atât.