Da, asta facem. Ne gândim. Visăm. Iubim. Iertăm... și de ce facem toate astea? Nu de asta a fost făcut omul în sine? Să viseze la ceva mai bun? Să iubească,cu o iubire atât de aprigă încât nici el să nu știe cum să scape de ea? Să se gândească la tot ce ar fi putut fi, dar nu a fost? Să ierte din iubire. Poate...da,de asta a fost făcut. Dar nu o face cum trebuie. Nu trăiește cum trebuie.. Omul ar trebui să învețe că dacă are un vis, trebuie să facă în așa fel încât să îl realizeze. Să iubească pe cine trebuie, cine merită, și nu pe cei care îi fac mai mult rău. Să nu ierte din iubire, să ierte din voință. Să facă tot ce vrea...să trăiască clipa, să aibă o viață fericită. Să nu regrete deciziile pe care a vrut să le ia pe moment, căci acele alegeri au fost cândva lucruri pe care și le dorea (sau nu ) în viața lui.
Mai presus de toate, omul trebuie să învețe să fie fericit.
Atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu